O campanie de cacat.

Aseara, in timp ce-mi cautam cheia prin carul cu fan, adica prin geanta, imi cad ochii pe o carticica de povesti frumos colorata, aruncata intr-un colt. Moment in care m-am cacat pe mine de frica. "Dumnezeule! - imi spun - pe care l-o fi lasat inima sa arunce asa ceva?" O iau si, mare mi-a fost mirarea: carticica se intitula "Povesti stanjenitoare". Citesc prima poveste - pe unul il trecuse caca la meditatie - citesc si a doua - si pe asta il trecuse caca la sky- ma uit si pe a treia - asta avea o problema cu gazele. Ciudat. De ce naiba ii trece pe toti cacuta?!? Stanjenitoare, inteleg, dar chiar toata lumea se caca pe ea? Asa ca intru numaidecat pe Povesti stanjenitoare sa aflu ce pute in halul asta.
Ei bine, am avut placuta si rara senzatie sa constat ca toata treaba asta cacacioasa era, de fapt, o campanie la Furazolidon. Pe site iti poti povesti propria poveste stanjenitoare sau le poti citi pe ale altora. Ca sa nu mai spun de grafica foarte misto, care te face sa uiti ca subiectul discutiei este "cacatul". Foarte tare, frate!

Bravo! Nota 10 de la mine.