Nu stiu altii cum sunt, insa pentru mine aprilie insemna Urlalia. Urlalia este un obicei de prost gust, care se practica in Baragan, zona generoasa in ocupatii de acest gen. N-am inteles niciodata ce simbolizeaza, insa participam de fiecare data entuziasta si in plus, mai puneam si umarul la organizarea ei. Nu aruncati cu pietre, ultima oara aveam vreo 11 ani. Sunt absolvita?
Ho, ca va spun acum ce-i cu Urlalia asta: treaba era organizata de copiii cartierului, care cum inflorea primul muguras, incepeau sa bantuie prin oras in cautare de anvelope. Sau cauciucuri, cum le spuneam noi. Cauciucuri de toate neamurile, de dacii, de autobuze, iar la mare pret erau cele de tractor. Odata stranse, cauciucurile erau depozitate intr-un loc ferit de ochiii altor gasti organizatoare de urlalia. Apoi, pe 12 sau 13 aprilie avea loc Urlalia: cauciucurile erau puse unul peste altul pana se ridica un cilindru inalt de cativa metri. Apoi, li se dadea foc. In timpul asta, noi stateam afumati si ne beleam ochiii la infaptuirea urlaliei. Din cand in cand, mai urlam si cate un - evident - Urlaliaaaaa.
Urlalia asta mai era cum mai era, insa a doua zi, urmau cucii. Niste persoane neidentificate, de obicei baieti, se mascau, se armau si periau strazile. Daca te prindea un cuc, erai un om mort. La propriu.
De, de-asta tot sper sa-mi fac un test ADN intr-o zi. Poate am o surpriza si aflu ca ma trag dintr-un gepid care-a trecut vijelios in secolul V pe-un cal balan si-a inseminat o daco-romana obosita ce-nvartea in mamaliga.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
6 comments:
frumos... e bine sa notezi cit mai multe de astea.
duminica am auzit de la un baiat de linga giurgiu (trestieni) ca la ei in sat se aprind cauciucuri si alte vechituri intr-un rug mare, cu urlete, CHIAR IN NOAPTEA DE INVIERE. O colega a mea din giurgiu imi zice ca la ei focul se face de lasatul secului, si ca "flacaii" sar, insa fara urlete... in legatura cu niste fete care asista etc.: rit de imperechere. am googaluit dupa urlalia si mi-a rezultat descrierea ta... numai ca e de lasatul secului (ceea coincide cu traditii paneuropene: si in amarcord de fellini apare un rug de vechituri de lasatul secului) ((la venetia rugul se face de carnaval chiar in fata palatului ducal, in piata san marco)) etc.
NU-mi vine sa cred ca fac asa ceva si la Venetia!! Ma rog, focul este inca o modalitate - primitiva, e adevarat- de exprimare. Ma bucur ca ai cautat urlalia pe net. :))))) E si asta o experienta, pana la urma.
urlalia e un cuvint interesant, e un plural in latina, referitor probabil la o sarbatoare de mai multe zile, la fel ca saturnalia (saturnaliile erau iarna, cam cind avem noi craciunul): e interesant cum s-a pastrat, desemnind un ritual de asem. stravechi.
acum vreo 10 ani am fost la moeciu, in casa starostelui ciobanilor, casa veche, stramoseasca... care stupoare: era structurata precum casele romane (tocmai intrasem la pompei in unele asem.), cu gradina interioara la mijloc si camere pe patrulaterul din jur... nu stiu daca azi mai exsta casa, daca nu cumva au stricat-o cu adaugiri moderne etc. nici la muzeul satului n-am vazut asa un "vestigiu"...
Foarte interesant ce spui. Eu ma gandeam ca e luata mai degraba de la hoardele de turci care treceau pe la noi.
De-a dreptul fascinant.
un fel de Burning Man din state... si ala tot intr-un desert de prin California se tine... hahaha tare
Dar Baraganul nu e chiar un desert.E o zona mai lipsita de forme de relief.
Post a Comment