O scrisoare gasita.

Ora de biologie, clasa a 6-a. La catedra, doamna Pana, face revista presei, asa cum ii e obiceiul, instigand copiii la ura impotriva clasei mondene. Din cand in cand ridica cate un trist in picioare, punandu-si in evidenta talentul de Poreclitor-Pocitor: " Ia zi, tu, Edero, tie ce formatii iti plac?" " Peggy, de unde ai luat tu mersul asta de scena?" Pacat! De asta spun mereu : curaj! Cu mai mult tupeu femeia si-ar fi putut scoate usurel banii pe cateva catedre gen :" Telenovelistica", "Literatura mondena clasica", " Muzici & Faze" etc..
In clasa, fete acrite de plictiseala. Li se citeste in ochi regretul dupa nevertebrate. Ei, si nu stiu cum se face ca tocmai azi sunt foarte putini prezenti. Nu stiu daca se dadea cu chiulul chiar de pe atunci. Ma gandesc ca probabil oamenii isi luasera pur si simplu campii. Unde vreau sa ajung este ca clasa fiind aproape goala, imi permiteam sa observ pe indelete fiecare ins. Asa se face ca intr-o banca paralela cu a mea, il vad pe Cornel executand concentrat o treaba pe care atunci nu am inteles-o pe de-a-ntregul. Cum era si normal, faptul mi-a trezit anumite curioziati. Care se cereau lamurite. Fiind un spirit deschis, imediat redactez elegant un biletel, ce avea sa devina celebru, si-l arunc in poala domnului.

" De ce te scarpini la instrument?"


Iata mesajul meu sincer, tradand o curiozitate naiva, inocenta as putea spune, catre Cornel. Nici nu apuca sa citeasca bine mesajul, ca-l striga doamna Pana.
- Cornel, ia vino tu in fata cu biletelul ala si citeste-l in fata clasei, sa radem si noi si ia-o si pe Dina cu tine. Cornel, fiind un tip care se prinde mai greu, tine biletul in doua maini si-l recita mecanic.
Ei bine, acum e acum. Daca doamna Pana si-a dorit vreodata senzational, glorie, faima, recunoastere, acum visul devenise realitate. Simtise samanta de scandal de proportii. Si nasul n-o insela. Dupa ce-si aduna fata de pe jos, incepe:
- Vaaaaaaaaiiiiii!!!!!! Cum e posibil?!?!?!? Vai copiii!!! Voi ati auzit?? Doamne fereste! Ce e asta Dina?!?!? Cum ai putut sa-l intrebi asa ceva? De unde stii tu termenul asta "instrument"? In ce cercuri te invarti? Mama ta stie?!
Apoi, ne lasa balta, trantind usa. Imediat ma trezesc cu Pana si cu diriga, ravasita ca niciodata.
- Copii iesiti afara. Raman doar Dina si Cornel, tuna si fulgera diriga.
Urmeaza o punere la zid in toata regula, cu intrebari care de care mai penibile. In prima faza m-au luat pe mine: " Ce fel de cuvant este intrument?", " Ce fel de prieteni ai?" , " Cum e posibil ca la clasa a 6-a sa vorbesti asa?" , "De unde stii tu de instrument?" Apoi, ii vine randul lui Cornel : " Ce faceai tu acolo?" , "Cumva te masturbai?", "De ce o faceai in clasa?"
In fine, a doua zi, alta sedinta. De data asta cu parintii. Ai mei. Ma paste exmatricularea. Nici in ziua de azi nu am aflat cu ce a aburit-o mama pe diriga, astfel incat, la sfarsit, iese din sedinta cu un rezonabil 6 la purtare.


Pentru alte povestiri penibile, ridicole, de toata jena, nu ezitati sa scrieti pe adresa redactiei.

Iubesc, deci exist.

Iubesc:
- Coloana sonora de la "In the mood for love" - Shigeru Umebayashi
- Lolita ( pe care l-am vazut de 10 ori si pe care probabil o sa-l mai vad de tot atatea ori)
- Vladimir Nabokov
- Garcia Marquez
- Magicianul ( John Fowles)
- Spotul VW Phaeton "What hands can do".
- Spotul VW Passat "In all senses" ( daca il are cineva, i-as fi recunoscatoare vesnic)
- Noitulove
- Campania Bud Light "Real men of genius"
- Wulffmorgenthaler
- Terry Gilliam
- Jude Law
- Guillaume Canet
- Jeux d'enfants
- Simona Tache
- elefantul meu descompus, cu care dorm de la 6 ani.
- sa merg cu metroul
- Anglia
- Seinfeld
- South Park
- porumbul, mamaliga si toate produsele facute din porumb
- ciupercile
- visele mele
- creionul dermatograf ( cea mai mare inventie a omenirii)
- anticearcanul
- Beck's
- grapefriut-ul si piersicile
- mirosul de chibrit
- sa-mi rod unghiile
- oamenii cu simtul umorului
- sa rad ( desi, n-am mai facut-o de multa vreme :(((( )
- anii 20
- pantofii cu talpa joasa
- dopurile pentru urechi
- sprancenele mele
- sa desenez fetele oamenilor cu degetul in aer
- nasurile expresive
- sa creez personaje inainte de culcare (ramane intre noi)
- sa scriu
- toate persoanele care m-au facut vreodata sa rad
- Dumnezeul meu

Tetelu, intelege, pana si Dumnezeu s-a plictisit!

Scrisoare deschisa domnului Tetelu.


Stimate Domnule Tetelu,

Tin sa va aduc la cunostinta faptul ca m-ati plictisit iremediabil si ireconciliabil. Lasati-o-n Dumnezeii ei de treaba! Miercuri de miercuri ma rog la Dumnezeu cu manutele impreunate sa nu mai scriti despre Dumnezeu. Si miercuri de miercuri tastati cu manutele despreunate aceeasi chestie: Dumnezeu are pula. Dumnezeu si femeile, Dumnezeu infinit, Dumnezeu si mortii-masii....
Daca imi aduc bine aminte, anul trecut pe vremea asta tot pe Dumnezeu il citeam. Si radeam. Da, domnule, radeam. Radeam de ma prapadeam. Azi insa, pe masura ce ma apropii de ultimele pagini, ma trezesc cuprinsa de frisoane din ce in ce mai reci. Caci, una e sa citesti prima bascalie despre Dumnezeu, si alta e a o mia.
Intrebarea mea este: domnule, dumneavoastra v-ati propus cumva sa-l bateti pe Tanar&Nelinistit?

Lamurire

Am fost acuzata ca inventez, avand in vedere ca personajele mele sunt cam dubioase. Ei bine, toate lucrurile povestite sunt adevarate. Orice asemanare cu realitatea e intentionata. Totul e real. Totul e real. Totul e real. Sa va intre bine in cap. Ce vina am eu ca intalnesc totii hapciucaliticii?

Iar pe nenea il gasiti la Hanu cu tei.

Caut impresar Bollywood.

Va voi nara in cele ce urmeaza o scurta intamplare, pe care, din neatentie, nu am tratat-o cu destul interes la momentul respectiv.

Se facea ca era seara. O seara racoroasa de toamna. Si se mai facea ca eram impreuna cu cateva foste colege de camin. Fete deosebite, pe onoarea mea. La o jumatate de ora din momentul in care am intrat in bar, ne-am si hotarat ce vrem sa bem: bere. Un black metal ma adormea, fara sa-mi dau seama, in timp ce ma pregateam sa-mi iau prima inghititura.
Ei bine, in chiar acest moment, un individ boem, duhnind a tutun, se apleaca asupra mesei, intinzand niste foi:
- Buna seara! Sunt Omul Dupa Care S-a Facut Filmul Filantropica! Sta. Asteapta. Noi - nici o reactie. Va rog sa cititi aceste epigrame si sa-mi spuneti daca v-au placut.
Epigramele erau scrise de mana , cu pixul, pe cateva foi ciufulite. Si atunci am avut revelatia ca tin in mana un manuscris. Manuscrisul Omului Dupa Care S-a Facut Filmul Filantropica. Si mi-am dat seama ca Coelho avea dreptate. Intr-adevar, intreg universul a lucrat pentru ca visul meu sa devina realitate. Deci uite ca se poate! Daca el este muza de film, eu de ce n-as incerca o mica cariera - nu la Hollywood - ca partea superioara a fizicului nu ma ajuta, dar poate, totusi, o Buftea, un Bollywood, cat sa arat si eu ce pot. Ca dupa aia, m-o remarca si pe mine cineva.
De aceea, m-am hotarat: caut impresar Bollywood.

Cum am devenit homosexual

Sambata seara. Iubita de Luciana reuseste, in cele din urma, sa ma scoata in oras . ( Somebody should give her an award). Ma echipez rapid si sar in strada. Dupa ce pun punct unei polemici cu 2 cocalari ce tocmai se luasera de fundul meu, ma urc intr-un taxi. Dacia Nova, model vechi. Iata cum arata raspunsul tuturor cautarilor mele. If only I had known that earlier....Nu apuc sa urc bine, ca soferul ma ia, precipitat, in primire:
- Singurica, singurica?
Ma uit in stanga, in dreapta. Nimeni.
- Aaa..Da.
Se intoarce spre mine, peste masura de interesat. Acum vad o mustata rara, inmuiata de un ceai de coacaze pe care il agita, frenetic,intr-o mana.
- Mergeti sa va distrati?
- Da. Mai ies si eu la aer, ingan, sa nu par speriata de bombe.
- Pai si asa singurica?
- Ei, nu. Ma intalnesc cu niste prietene.
Ei, bine, domnii mei, daca exista vreun cuvant-cheie pe lume, "PRIETENE" este acela. Deodata, devinde fascinat. Se intoarce sarmant, cu o mana pe scaunul din fata. Aproape ca nu se mai uita la sosea, iar pe mine ma trece pipillica. De frica.
- Sii?? Fetele astea? Adica , vreau sa zic, asa o fi si pe lumea cealalta?
- Adica cum? zic eu, cu mana pe distonocalm.
- Pai adica, fetele tot cu fetele?
Pfffiu.
- Pai da. ...Femeile cu femeile si barbatii cu barbatii.
Tacere. Ori inceteaza cu dialogul, ori proceseaza vreun raspuns. Din doua una.
- Pai da, da' eu sunt lesbian !
Dumnezeule, din toate florile din lume, eu doar pe tine te-am ales?!
- Pai trebuie sa fiti femeie ca sa fiti lesbian, raspund politicos, sa-l instruiesc pentru alta data.
- Nu! Tipa nebunul intorcandu-se si mai periculos in spate, pentru a-mi aduce argumente forte. N-ai inteles !!! Mie imi plac femeile !

De unde am dedus ca...poate si eu, la randul meu, sunt homosexual. Mie placandu-mi barbatii.

Cum mi-am petrecut sfarsitul lunii

Canuta cu hipopotami sau glob? Sau mai bine crema de fata? Advertising the 60s ! Definitely!Dar, daca stau sa ma gandesc nici Garcia Marquez nu e rau. Ce tot zici acolo? Uite: ursulet de ciocolata! Nu stiu ce sa zic, dar sortul asta de bucatarie cu vacuta merge la sigur. Ce spui tu straine? Ia de-aci: papuci in forma de reni. Ehh, ce zici?!? Nu, nu!! Uite: mai bine braduti de ciocolata. Fii atenta, repede: clesti de rufe cu mos craciun! Nu, stai sa vezi ce-am descoperit: port-photo in forma de donald duck. Nu, nu, nu!! Mai bine in forma de Olive. Uite si puzzle cu Tom & Jerry!!! Uaaaa !!!! Stai, stai!! Vino-ncoa: gel de dus exfoliant. Get real! Crema pentru fermitate! Da, da' ce zici de un parfum? Poate. Dar, totusi, uita-te la fardurile astea!

P.S.: Can anyone understand that? Cause I can't.

Tideland

Just entered the top 10 of my favorite movies ever.

Regia: Terry Gilliam ( Fear and Loathing at Las Vegas ( Johnny Depp, Benicio del Toro) , 12 Monkeys, Brazil)

Starring: Jeff Bridges, Jodelle Ferland


Inocenta unui copil fata-n fata cu Sodoma & Gomora, refugiul in universul fantastico-imaginar al copilariei, animat de personaje fascinante ( I wonder what Freud has to say about it...) that is ..Tideland.

O lume imaculata colorata doar de exuberanta, bucurie, curiozitate, si de o galerie originala de personaje : capetele a 4 papusi (intre care Mistique, Sateen Lips) , o veverita si un licurici.

Jeliza Rose (dupa celebra melodie Wild Rose) este fructul iubirii a doi toxicomani, carora le serveste drept bucatar al dozei zilnice. Dexteritate demna de invidiat. Mama, caricatura lui Courtney Love, moare in urma unei supradoze, in spasme teribile. In urma decesului, tatal, (Jeff Bridges), un Dude roker ratat, continuu delirant, o ia pe micuta si pleaca intr-o calatorie la tara, la casa copilariei sale, pe care o gaseste insa decripita. La intrare, Dude-ul se aseaza pe un fotoliu putrezit, paraginit si da drumul la radio. Aici il gasim pe tot parcursul filmului, neclintit, ascultand absent povestirile Jelizei. In tot acest timp, Jeliza descopera imprejurimile. Mai interesanti decat peisajul sunt cei doi vecini, caricatural conturati si ei: doi frati, Dell, o Miss Havisham psihopata, si fratele ei, Dickens, un oligofren pasionat de misterele subacvatice. ( In mod sigur, Terry are o combinatie cu Dickens, scriitorul. Un barter de popularitate?)

Nota 10 pentru :

• Jodelle Federland (Jeliza), care aminteste , in prestatie - evident- de Shirley Temple. Sa speram ca J. nu se va opri aici.
• personaje ( Jeliza, Mama, tata, Dell, Dickens)
• cadre, imagini, peisaje, muzici si faze
• Scenariu (Mitch Cullin, cartea cu acelasi nume)

Directul Dan Diaconescu

" Atentie se inchid usile!" Imi arunc salul peste umar si ma-ntorc la ai mei: in fata, in ordine de la dreapta la stanga un nas borcanat se screme intr-un fular. Imediat langa, o coafura high-tech, cu tendinte ikebana imi da frisoane. Ajung la concluzia ca aduce a prun degerat si trec mai departe. Si pentru ca viata e o calatorie, iar calatoria prin gradina Domnului este initiatica si plina de intelesuri, la stanga de tot ma lovesc ca de un zid al necunoasterii de un botic marcat ca locul unei crime, de un negru-apasat. In fine, imi zic, si-o fi dat vreunul.... duhul, ca altfel nu se apuca saraca sa ia masuratori.
Metroul ma scuipa pe peron. Fete panicate, guri schimonosite, duhori incinse . Cateva maini inclestate ma zgarie la spate.
La un semn deschisa-i calea si se-apropie usor: "Ia, incearca, mama lozu', ia vezi, asta-i cu noroc!!" . Un pseudorasarit fosforescent al lumii underground imi da, si astazi, trezirea - solul Directului ma ia in primire : " Incearca-ti zodia noroasa, neamule!!!!!!" Ma uit in spate. Toti se fac ca ploua. Must be because of my goddamned blond hair! I always get fuckin noticed! Arunc o privire pe masuta plianta ( cel mai probabil masuta de picnic a Directului ) unde, aliniate " la tate" , stau ziarele. La tate, pentru ca, cum ziarul nu are titlu, nume, continut, tatele sunt singurele elemente de machetare. " Incearca-ti norocu' !!" " Ia lozu' castigator! " Langa masuta, vad o punga de gunoi umpluta cu jucarele "3 la 10" din Europa. Ciudat, imi spun. Copiii dumneaei in mod sigur nu folosesc bateriile Foton. Apoi, ma gandesc ca Directul s-ar putea sa fi dat o mica raita prin orfelinatele din Moldova de unde a sustras in mod ABSOLUT SENZATIONAL obiectele in cauza. In fine, ma izbeste etica si-mi spun : domnule, asta sa fie oare promisiunea ziarului? Sau poate ca, in interiorul ziarului se ascund editoriale incitante, comentarii savante, pareri fulminante, nume prestigioase? Ei, bine, acu' daca n-aveti altceva, m-as multumi si cu o stire despre vreme...
Toate ca toate, insa momentan sunt in dilema vietii mele: sa dau 20.000 pe o pereche de tate, o masinuta si rezolvarea misterului, sau sa mai pun 5.000 si sa-mi iau un Catavencu?


Anyway, un lucru e cert: cititorii Directului sunt mai perversi decat ai lor.

If only there wasn't Nicoleta Luciu....

Haven't closed an eye all night long. Supervising my shoes. That's what I've done. One at a time. Left, right. Left, right. Sooner or latter, he'll come - I said to my poor heart. Chill down. Patience.
Found 2 heavy pouches in the morning. Well, I hope it worths. Then, went to my shoes, looked into them. Nothing. Well, you, smart, guess what?!? U've hidden them deep inside. I can tell. Can't fool me! Looked even deeper: dead cockroach, crumbs, lints, the usual. And then, suddenly, it strooke me : it was Nicoleta Luciu's nameday.
Well, Mos Nicolae, what kind of a saint are u, ha?


P.S.: After the happening, my shoes decided to go for a breast implant.

Da' halatu' , doamna, cat e halatu' ?

Dupa-amiaza tulbure. Autobuz. Rata, mai exact. Glume deochiate, rasete, spasme galagioase. Aleatoriu, ragaieli. Miros statut de izmene. Din cand in cand, o tuse flecmica ma racaie pe timpan, si imi spun: iata, Homo de Neanderthal mai are o sansa. Ici, colo, cate un cocean ma arunca in melancolie, amintindu-mi de societatea preponderent agrara de la inceputul secolului XX.
In acest cadru, am o revelatie: "Da' halatu', doamna, cat e halatu' ?" . Nu. Nu m-a chestionat vreunul dintre companionii mei de drum, cum ati putea fi inclinati sa credeti. ( desi, eu stateam ca pe ace, stiindu-ma purtatoare de halat de satin pe dedesubt :P).
Ei bine, era soneria unui telefon. Si atunci mi-am repetat profund in sinea mea: Hmmmm, Stimate Domnule Naumovici, poate ca, pana la urma, nu sunteti chiar atat de rau.....

Street copywriting - Frecatei

Ever wondered who are the inlighted people giving street names? How they find them? What creative process they must go through in order to come up with them? I did. Professional defect. Probably things are just like in advertising.

Studiu de caz:

De exemplu, pentru strada "Frecatei", eu ma gandesc ca locatarii s-au intalnita la o mica sezatoare unde au listat valorile reprezentative, definitorii ale strazii. Persoanele de sex feminin, au urlat, cat le-au tinut plamanii, cum v-ati putea imagina, : " diiiiiiiiiiick". Cei de sex masculin, pentru a nu se lasa dominati de actiunea emancipatoare a femeilor, au strigat la randul lor" puuuuuuuussy". Altii, preferand sa lase deoparte sexismele si discriminarile de orice fel, au inganat simplu" screw". Elementul surpriza a venit la sfarsitul sezatorii, cand toti isi frecau tamplele incinse in urma concentrarii (Unii, lasandu-se luati de val, incepusera sa-si mai frece si altceva, dar asta e o alta povetse). Acestia din urma, fiind mai open minded, au dat dovada de un insemnat know-how, ei pronuntandu-se pentru proceduri ca "blow job" sau "rim job " .
In urma colectarii minutioase a acestor valori, oamenii au trimis un brief unui street copywriter de la primarie. Iata cum si-l imagineaza Leny, neuronul meu:


Target: sexually mature adults

Obiective marketing: increase market share with about 30%

Obiective de comunicare: awarness - acceptance - preference - selection - ACTION

Benefit: freedom of body & soul

Positioning: Naughty

Keymessage: Love


Am aici o scurta lista cu nume de strazi ciudate. Toate din Bucuresti. Va scriu doar cateva, intrucat Leny e plin de imaginatie....ma-ntelegeti...

Chindiei, Lucifer, Odihnei, Entuziasmului, Inspiratiei, Ajustorului, Somnului, Basca Mare, Basca Mica, Silfidelor, Sirenelor, Balsamului, Eucaliptului etc....

Mighty Guru of the Techno Accesoires

In bataia razelor de neon, a adierii puturoase a gurii de metrou, isi poarta mandru trupul, dar si mai mandru servieta. Un costum verde-broasca ii invaluie trupul pricajit intr-o aura de greiere bosumflat. Contempativ, ma privilegiaza cu o privire. Scurt, sa nu-nteleg gresit. La naiba, simt ca-mi tremura picioarele! Iau o gura de apa si-mi revin. Schimba servieta de pe o mana pe alta, ( in caz ca n-am inteles, este om de afaceri!! damn!! cateodata sunt atat de insensibila!) Se intoarce cu cealalta parte ( sa-mi intre bine in minte: om de afaceri!!!) unde - fuckin' shit! - are atasat de fata un bluetooth!!! (vezi Robocop) Nu ca ar vorbi vreodata, ca l-ar cauta cineva la prima ora a diminetii, ca ar sta oamenii pe linia de asteptare, ca ar ardee....But it is just...damn cool!!!
Juma' de ora mai tarziu, alta statie, omu nostru neschimbat. Bluetooth atasat. You know...just in case..What if somebody realy, but I mean really, disperately, urgently, wanted to talk to him?
Hmmmm...sunt cateva lucruri care-mi scapa.

Propun:

1. Femeile sa umble cu dildo-ul infiletat, cause...you know, just in case. You never know when you're in the mod for love.
2. Barbatii, deasemea cu papusa gonflabila atasata.

I bend myself towards thee, oh Mighty Guru of the Techno Accesoires.

Politically corect bedtime stories

Absolutely great. Tell you more soon. Promise.

Fiscalizarea Prostitutiei

X-ulica (reliable source) : "Vreau sa-mi fac lucrarea de dizeratatie despre fiscalizarea prostitutiei." La care eu, dupa ce ma adun de pe jos: "Ok, voi scrie un blog despre asta."( Subiectu e destul de interesant, oamenii fac presiuni- doar esti copy, nu? tre sa ai idei!!! - viata mea e muuult prea plictisitoare) Carevasazica asa deci. Si eu, care tocmai ce savuram saptama trecuta belledejour
fara sa-mi pun problema legalizarii, fiscalizarii, lucruri mult prea intortocheate pentru creierasii mei si asa ametiti. La cat ma duce neuronul (hang in there, please!!!) iata ce concluzii am tras:
1. Fiscalizare: deci impozite, deci un buget mai mare , deci mai multe fonduri pentru casele de copii unde prostituatele si-au abandonat accidente de munca. Deci, mai multe acte sexuale, mai multi copii. Therefore prostituate fericite.
2. Fiscalizare: deci tot de pib ne doare: deci alocatii, burse, pensii, ajutoare sociale, salarii bugetare mai mari. Deci, mai multe acte sexuale. Therefore prostituate fericite.
3. Fiscalizare: deci clientii vor primi chitanta, deci isi vor putea deconta si recupera astfel banii investiti. Deci, mai multi bani pentru si multe acte sexuale. Therefore prostituate fericite.

Iata in continuare la ce m-am gandit, dupa indelungi meditatii: daca noi toti am apela la serviciile cate unei prostituate, sa zicem o data pe luna, prostituatele ar avea un venit mai mare, deci ar da mai multi bani la stat, bani care ni s-ar intoarce printr-un proces pe care inca nu mi l-am explicat.
Deci prostitutia will prevail.

P.S: Urasc cuvantul "deci".

Amores Perros

Recomandat a se vedea preferabil sambata, if not, duminica (dupa ce neuronii au apucat sa se destinda bine) , insotit de o punga mare de seminte, o sticla mare de apa plata (not beer!) - nu de alta, da bruiati frumusete de film- telefon-inchis, messenger- invisible. There's no such cigarette that can interupt this one, baby!

Regia : Alejandro Gonzalez Innaritu (21 Grame),
Starring: Gael Garcia (also known as Ignacio in La mala Educacion)

Cofi, the dog, resuscitat si luat in grija de un Homeless, omoara, din reflex, toti cainii, pe care acesta si-i adunase pe langa casa. Ca sa vezi, o masina de ucis. Are we but instincts?

Go figure:

Un accident de masina deraiaza destinele a 3 cupluri. De aici, filmul se compune din succesiunea povestii fiecarui cuplu, care pe masura ce avansam, se leaga intre ele prin hazardul situatiilor dintr-o mare metropola, dar si prin personajul Homeless.

Octavio+Susana

Octavio si Susana traiesc intr-o mahala, la periferia unui oras din Mexic. Susana este sotia lui Ramiro, fratelui mai mare al lui Octavio, un casier care in timpul liber da spargeri in magazine, benzinarii, sau banci, dupa cum are chef. Cand mai da pe acasa, nu uita niciodata sa-i administreze Susanei cate o mama de bataie sanatoasa, nu de alta, da' poate-l uita. Comportamentul lui Ramiro fata de Susana il ambitioneaza pe Octavio sa o duca pe Susana si pe copiii sai cat mai departe de casa. Noroc ca tocmai in timpul asta, Cofi, cainele casei a omorat, intr-o incaierare stradala, cel mai bun caine de lupta din oras. Noroc, pentru ca Octavio se decide sa valorifice abilitatile ugicase ale cainelui sau, pe care il inscrie in luptele de caini. Odata cu prima lupta, vin si primii bani, iar odata cu banii si Susana se apropie mai tare de Octavio, care incepe sa creada din ce in ce mai mult in escapada. Cei doi nu apuca insa sa scape de mizeria mahalalei si de pumnii lui Ramiro. Intr-o lupta, Cofi este impuscat de stapanul adversarului, iar Octavio se razbuna, injunghiindu-l, dupa care goneste cu masina. In drum, urmarit de gasca injunghiatului, cu Cofi sangerand pe bancheta din spate, Octavio pierde controlul si se ciocneste cu alta masina.

Valeria+Daniel

Valeria este actrita si fotomodel de succes, in timp ce Daniel lucreaza la o revista, este insurat si are 2 fetite. In urma accidentului de masina, Valeria este grav ranita la un picior, Daniel vazandu-se astfel nevoit sa petreaca mai mult timp alaturi de Valeria. Locuiesc impreuna intr-un apartament pe care Daniel i l-a facut cadou, insa Valeria isi simte amenintata cariera, relatia si chiar viata de consecintele accidentului. Astfel incep crizele de isterie si suspiciunile. O durere si mai mare vine odata cu disparitia lui Ritchie, cainele (in fiecare dintre noi este un caine, nu?) , care cade intr-o gaura din podea.Pe acest fond, telefonul suna, fara ca cineva sa raspunda la celalalt capat,iar Valeria devinde mai suspicioasa cu fiecare telefon, ea obisnuind sa dea astfel de telefoane pe vremea cand Daniel inca locuia cu familia sa.

El Chivo+Maru

El Chivo apeleaza la serviciile de "matador" ale unui Homeless pentru a-l linsa pe partenerul sau, Maru, care il inseala cu o colega de serviciu. Homeless il rapeste pe Maru si-l imobilizeaza in casa sa, unde il lasa sa ghiceasca cine ii doreste moartea. In primul rand, un om al societatii, acesta raspunde "sotia", crezand ca aceasta a aflat de aventura cu colega de munca. Trece apoi prin amanta si sotul amantei, scapandu-i partenerul si fratele sau vitreg, El Chivo. Printr-o miscare inteligenta, Homeless-ul asasin ii aduce pe cei doi in aceeasi incapere, punandu-i fata in fata. Cu banii luati pe serviciul neprestat si cu Cofi iertat de a fii provocat un genocid in curtea sa, Homeless pleaca in regasirea fiicei parasite in urma cu 20 de ani.
Tare, ha? Vizionare placuta.