Urlaliiaaaaaa!!!!!

Nu stiu altii cum sunt, insa pentru mine aprilie insemna Urlalia. Urlalia este un obicei de prost gust, care se practica in Baragan, zona generoasa in ocupatii de acest gen. N-am inteles niciodata ce simbolizeaza, insa participam de fiecare data entuziasta si in plus, mai puneam si umarul la organizarea ei. Nu aruncati cu pietre, ultima oara aveam vreo 11 ani. Sunt absolvita?
Ho, ca va spun acum ce-i cu Urlalia asta: treaba era organizata de copiii cartierului, care cum inflorea primul muguras, incepeau sa bantuie prin oras in cautare de anvelope. Sau cauciucuri, cum le spuneam noi. Cauciucuri de toate neamurile, de dacii, de autobuze, iar la mare pret erau cele de tractor. Odata stranse, cauciucurile erau depozitate intr-un loc ferit de ochiii altor gasti organizatoare de urlalia. Apoi, pe 12 sau 13 aprilie avea loc Urlalia: cauciucurile erau puse unul peste altul pana se ridica un cilindru inalt de cativa metri. Apoi, li se dadea foc. In timpul asta, noi stateam afumati si ne beleam ochiii la infaptuirea urlaliei. Din cand in cand, mai urlam si cate un - evident - Urlaliaaaaa.
Urlalia asta mai era cum mai era, insa a doua zi, urmau cucii. Niste persoane neidentificate, de obicei baieti, se mascau, se armau si periau strazile. Daca te prindea un cuc, erai un om mort. La propriu.

De, de-asta tot sper sa-mi fac un test ADN intr-o zi. Poate am o surpriza si aflu ca ma trag dintr-un gepid care-a trecut vijelios in secolul V pe-un cal balan si-a inseminat o daco-romana obosita ce-nvartea in mamaliga.