O scrisoare gasita.

Ora de biologie, clasa a 6-a. La catedra, doamna Pana, face revista presei, asa cum ii e obiceiul, instigand copiii la ura impotriva clasei mondene. Din cand in cand ridica cate un trist in picioare, punandu-si in evidenta talentul de Poreclitor-Pocitor: " Ia zi, tu, Edero, tie ce formatii iti plac?" " Peggy, de unde ai luat tu mersul asta de scena?" Pacat! De asta spun mereu : curaj! Cu mai mult tupeu femeia si-ar fi putut scoate usurel banii pe cateva catedre gen :" Telenovelistica", "Literatura mondena clasica", " Muzici & Faze" etc..
In clasa, fete acrite de plictiseala. Li se citeste in ochi regretul dupa nevertebrate. Ei, si nu stiu cum se face ca tocmai azi sunt foarte putini prezenti. Nu stiu daca se dadea cu chiulul chiar de pe atunci. Ma gandesc ca probabil oamenii isi luasera pur si simplu campii. Unde vreau sa ajung este ca clasa fiind aproape goala, imi permiteam sa observ pe indelete fiecare ins. Asa se face ca intr-o banca paralela cu a mea, il vad pe Cornel executand concentrat o treaba pe care atunci nu am inteles-o pe de-a-ntregul. Cum era si normal, faptul mi-a trezit anumite curioziati. Care se cereau lamurite. Fiind un spirit deschis, imediat redactez elegant un biletel, ce avea sa devina celebru, si-l arunc in poala domnului.

" De ce te scarpini la instrument?"


Iata mesajul meu sincer, tradand o curiozitate naiva, inocenta as putea spune, catre Cornel. Nici nu apuca sa citeasca bine mesajul, ca-l striga doamna Pana.
- Cornel, ia vino tu in fata cu biletelul ala si citeste-l in fata clasei, sa radem si noi si ia-o si pe Dina cu tine. Cornel, fiind un tip care se prinde mai greu, tine biletul in doua maini si-l recita mecanic.
Ei bine, acum e acum. Daca doamna Pana si-a dorit vreodata senzational, glorie, faima, recunoastere, acum visul devenise realitate. Simtise samanta de scandal de proportii. Si nasul n-o insela. Dupa ce-si aduna fata de pe jos, incepe:
- Vaaaaaaaaiiiiii!!!!!! Cum e posibil?!?!?!? Vai copiii!!! Voi ati auzit?? Doamne fereste! Ce e asta Dina?!?!? Cum ai putut sa-l intrebi asa ceva? De unde stii tu termenul asta "instrument"? In ce cercuri te invarti? Mama ta stie?!
Apoi, ne lasa balta, trantind usa. Imediat ma trezesc cu Pana si cu diriga, ravasita ca niciodata.
- Copii iesiti afara. Raman doar Dina si Cornel, tuna si fulgera diriga.
Urmeaza o punere la zid in toata regula, cu intrebari care de care mai penibile. In prima faza m-au luat pe mine: " Ce fel de cuvant este intrument?", " Ce fel de prieteni ai?" , " Cum e posibil ca la clasa a 6-a sa vorbesti asa?" , "De unde stii tu de instrument?" Apoi, ii vine randul lui Cornel : " Ce faceai tu acolo?" , "Cumva te masturbai?", "De ce o faceai in clasa?"
In fine, a doua zi, alta sedinta. De data asta cu parintii. Ai mei. Ma paste exmatricularea. Nici in ziua de azi nu am aflat cu ce a aburit-o mama pe diriga, astfel incat, la sfarsit, iese din sedinta cu un rezonabil 6 la purtare.


Pentru alte povestiri penibile, ridicole, de toata jena, nu ezitati sa scrieti pe adresa redactiei.

Iubesc, deci exist.

Iubesc:
- Coloana sonora de la "In the mood for love" - Shigeru Umebayashi
- Lolita ( pe care l-am vazut de 10 ori si pe care probabil o sa-l mai vad de tot atatea ori)
- Vladimir Nabokov
- Garcia Marquez
- Magicianul ( John Fowles)
- Spotul VW Phaeton "What hands can do".
- Spotul VW Passat "In all senses" ( daca il are cineva, i-as fi recunoscatoare vesnic)
- Noitulove
- Campania Bud Light "Real men of genius"
- Wulffmorgenthaler
- Terry Gilliam
- Jude Law
- Guillaume Canet
- Jeux d'enfants
- Simona Tache
- elefantul meu descompus, cu care dorm de la 6 ani.
- sa merg cu metroul
- Anglia
- Seinfeld
- South Park
- porumbul, mamaliga si toate produsele facute din porumb
- ciupercile
- visele mele
- creionul dermatograf ( cea mai mare inventie a omenirii)
- anticearcanul
- Beck's
- grapefriut-ul si piersicile
- mirosul de chibrit
- sa-mi rod unghiile
- oamenii cu simtul umorului
- sa rad ( desi, n-am mai facut-o de multa vreme :(((( )
- anii 20
- pantofii cu talpa joasa
- dopurile pentru urechi
- sprancenele mele
- sa desenez fetele oamenilor cu degetul in aer
- nasurile expresive
- sa creez personaje inainte de culcare (ramane intre noi)
- sa scriu
- toate persoanele care m-au facut vreodata sa rad
- Dumnezeul meu

Tetelu, intelege, pana si Dumnezeu s-a plictisit!

Scrisoare deschisa domnului Tetelu.


Stimate Domnule Tetelu,

Tin sa va aduc la cunostinta faptul ca m-ati plictisit iremediabil si ireconciliabil. Lasati-o-n Dumnezeii ei de treaba! Miercuri de miercuri ma rog la Dumnezeu cu manutele impreunate sa nu mai scriti despre Dumnezeu. Si miercuri de miercuri tastati cu manutele despreunate aceeasi chestie: Dumnezeu are pula. Dumnezeu si femeile, Dumnezeu infinit, Dumnezeu si mortii-masii....
Daca imi aduc bine aminte, anul trecut pe vremea asta tot pe Dumnezeu il citeam. Si radeam. Da, domnule, radeam. Radeam de ma prapadeam. Azi insa, pe masura ce ma apropii de ultimele pagini, ma trezesc cuprinsa de frisoane din ce in ce mai reci. Caci, una e sa citesti prima bascalie despre Dumnezeu, si alta e a o mia.
Intrebarea mea este: domnule, dumneavoastra v-ati propus cumva sa-l bateti pe Tanar&Nelinistit?